NASA se pregăteşte să facă primele fotografii ale planetei X / Nibiru!

Chiar înainte ca Pluto să fie retrogradată de la statutul de planetă la cea de “planetă pitică”, existau zvonuri că în spaţiul cosmic ar mai fi o a zecea planetă, cunoscută sub numele de “planeta X” (“X” poate fi interpretat şi ca numărul 10 în sistemul roman de numerotare, nu doar având sensul de “necunoscut”).

Deşi se spune că NASA ar fi observat în secret planeta X încă din anii 80, însă nu a făcut publică existenţa ei, totuşi oamenii de ştiinţă nu cred într-o asemenea conspiraţie. Mike Brown, un binecunoscut astronom, crede în existenţa planetei X şi mai crede, de asemenea, că aceasta va fi observată de către NASA în următorii 2 ani. Brown spune că aproximativ 10 grupe de cercetători din întreaga lume se află în căutarea planetei X, aşa că există o mare posibilitate ca aceasta să fie descoperită cât mai curând.

Rapoartele indică faptul că planeta X (sau “Nibiru” cum îi spun entuziaşti fanii scriitorului Zecharia Sitchin) se află în prezent în apropierea afeliului (punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete), care este la aproximativ 1000 UA (1 UA = distanţa de la Soare la Pământ). Se spune că planeta X ar putea fi de 4 ori mai mare decât Pământul, ceea ce înseamnă că ar fi ceva mai mică decât planetele Neptun sau Uranus.

Oamenii de ştiinţă sunt de acord cu faptul că planeta X ar trebui să fie reperată în cât mai scurt timp, totul fiind o chestiune de “cine o descoperă primul”. Poate că o vor face chiar chinezii, şi nu NASA, din moment ce ei au inaugurat recent un telescop extrem de puternic…

Read More

Saturn Spacecraft Not Affected by Hypothetical Planet 9

Saturn as seen by NASA's Cassini spacecraft in 2008. Long-term tracking of the spacecraft's position has revealed no unexplained perturbations in Cassini's orbit.

Saturn Spacecraft Not Affected by Hypothetical Planet 9

Contrary to recent reports, NASA's Cassini spacecraft is not experiencing unexplained deviations in its orbit around Saturn, according to mission managers and orbit determination experts at NASA's Jet Propulsion Laboratory in Pasadena, California.

Several recent news stories have reported that a mysterious anomaly in Cassini's orbit could potentially be explained by the gravitational tug of a theorized massive new planet in our solar system, lurking far beyond the orbit of Neptune. While the proposed planet's existence may eventually be confirmed by other means, mission navigators have observed no unexplained deviations in the spacecraft's orbit since its arrival there in 2004.

"Although we'd love it if Cassini could help detect a new planet in the solar system, we do not see any perturbations in our orbit that we cannot explain with our current models," said Earl Maize, Cassini project manager at JPL.

"An undiscovered planet outside the orbit of Neptune, 10 times the mass of Earth, would affect the orbit of Saturn, not Cassini," said William Folkner, a planetary scientist at JPL. Folkner develops planetary orbit information used for NASA's high-precision spacecraft navigation. "This could produce a signature in the measurements of Cassini while in orbit about Saturn if the planet was close enough to the sun. But we do not see any unexplained signature above the level of the measurement noise in Cassini data taken from 2004 to 2016."

A recent paper predicts that, if data tracking Cassini's position were available out to the year 2020, they might be used to help rule out some possible locations of the theoretical planet in its long orbit around the sun.

Cassini's mission is planned to end in late 2017, when the spacecraft -- too low on fuel to continue on a longer mission -- will plunge into Saturn's atmosphere.

The Cassini-Huygens mission is a cooperative project of NASA, ESA and the Italian Space Agency. JPL, a division of the California Institute of Technology in Pasadena, manages the mission for NASA's Science Mission Directorate in Washington.

For more information about Cassini, visit:

http://www.nasa.gov/cassini

http://saturn.jpl.nasa.gov

Read More

ANCIENT ALIENS: Are Mythical Gods Actually Long-Ago Visitors from Another World?

Figures from mythology, like Thor, were taken straight from those ancient tales to create what we know as superheroes today. But, could these myths really have been ANCIENT ALIENS?

There is much unexplained in the history of mankind. The further back you go, the harder it typically becomes to verify information, especially information passed from person to person—stories, sightings, drawing, i.e. information with no hard physical evidence. Even today, we know that witness accounts can be unreliable, even if an incident took place only hours ago; how can we rely on a tale that had its day in ancient times? ANCIENT ALIENS on the H2 Channel contends that we can’t.

ANCIENT ALIENS suggests that extraterrestrials are at the heart of many of man’s mysteries involving unexplained tales—Zeus, Thor, Hanuman, etc. In fact, some researchers suggest that extraterrestrials have been visiting our planet for millions of years, and their influence is what we often see interpreted by the ancients as “gods.” So, did intelligent beings from outer space visit Earth thousands of years ago? And, if they did, were they seen as “gods” or “superheroes” by those already here? Tonight on episode “Aliens & Superheroes,” ANCIENT ALIENS explores the roots of oral legends that became known as mythology through the centuries, but some theorize could have been the presence of aliens.

• From the beginning of recorded history, humans have told stories about beings with super-human strength, super-sonic speed, and supernatural abilities. The ancients had heroic tales about Zeus, Thor, and Hanuman while today we have superhero stories about Superman, Batman, and Spider-man. Mythologists say these epic stories resemble each other because they may have all come from a common set of oral legends created eons ago by our earliest ancestors. But might there be another, more otherworldly reason that the world’s heroic myths are so similar? Is it possible, as many Ancient Astronaut Theorists contend, that these stories are actually based on extraordinary– and possibly extraterrestrial–beings that lived on Earth in the distant past?

Read More

Cea mai bună metodă pentru descoperirea extratereştrilor: examinarea nivelului de poluare al planetelor

Examinarea nivelului de poluare din jurul planetelor îndepărtate ar putea permite oamenilor de ştiinţă să descopere pe acele corpuri cereşti eventuale urme de viaţă şi chiar extratereştri, se afirmă într-un studiu publicat miercuri.

În anumite condiţii, astronomii ar putea reuşi să detecteze în deceniul următor prezenţa unor civilizaţii extraterestre industrializate, spun cercetătorii de la Centrul de astrofizică Harvard-Smithsonian, autorii studiului.

Oamenii de ştiinţă pot deja să studieze atmosferele planetelor aflate în afara Sistemului Solar pentru a detecta şi confirma prezenţa oxigenului şi a metanului, cel din urmă fiind un gaz ce poate fi produs de forme de viaţă inteligente şi de microbi.

Însă o civilizaţie extraterestră ar putea să emită în atmosferă şi alte gaze, de exemplu clorofluorocarburi (CFC), aşa cum fac oamenii pe Terra, precizează acelaşi studiu.

Astfel, astronomii ar putea să detecteze prezenţa acestor gaze în atmosferele unor planete îndepărtate graţie următorului telescop spaţial James Webb, pe care NASA intenţionează să îl lanseze în 2018. James Webb este un proiect ştiinţific care a costat 8,7 miliarde de dolari.

Acest telescop va fi de până la 100 de ori mai puternic decât predecesorul său, Hubble, potrivit agenţiei spaţiale americane.

Totuşi, există anumite limite legate de ceea ce acest aparat performant va putea să "vadă". Astfel, va fi nevoie de concentraţii de CFC de 10 ori mai mari decât cele existente pe Terra pentru ca telescopul să poată să le detecteze.

O altă condiţie: va trebui ca planetele observate să se afle pe orbită în jurul unui tip special de stele - pitice albe.

Autorii studiului afirmă că această metodă de cercetare ar putea permite descoperirea unor forme de viaţă inteligente, dar ar putea găsi şi urmele unor civilizaţii extraterestre care s-au autodistrus.

Anumite substanţe pot să rămână în atmosfera terestră vreme de 50.000 de ani, în timp ce altele dispar după 10 ani.

Read More

Civilizatii pierdute - Enigma piramidei de la Gunung Padang

Faptul ca in trecut a existat un sir de civilizatii extrem de dezvoltate incepe sa fie un fap si nu o ipoteza fantastica. Despre civilizatiile dezvoltate din vechime s-au gasit dovezi in toate colturile lumii. Dovezi care par sa dea peste cap total teoriile arheologilor moderni si sa rescrie istoria.
Involutia acestor civilizatii este inexplicabila si nu se stie de ce umanitatea nu a mai fost capabila sa ajunga din nou la acest nivel tehnologic.
O dovada a existentei acestor civilizatii o reprezinta piramida din Gunung Padang. Gunung Padang este un complex megalitic situat în provincia indoneziană West Java. Este cel mai mare sit de acest fel din Asia de sud-est şi, potrivit unor cercetări recente, este chiar mai vechi decât piramidele egiptene.
Numele Gunung Padang înseamnă în limba bastinasilor „Muntele de Lumină” sau „Muntele Iluminării”. Situl arheologic se află la o altitudine de 885 de metri, pe Muntele Padang, lângă satul Karymukti si este unul megalitic întinzandu-se pe o suprafata de 25 hectare. Complexul este format dintr-o serie de terase cu pereţi pe piatră, care seamănă cu zidurile de la Machu Pichu, din Peru. Pentru a ajunge in varful piramidei trebuie sa urci 400 de trepte. 
Piramida este terasata, terasele fiind acoperite cu pietre de mari dimensiuni, de origine vulcanică. Situl arheologic este unul extrem de complex fiind alcatuit din 4 straturi arheologice de mare valoare. Primul strat datează din jurul anului 600 î.e.n., al doilea din anul 4.900 î.e.n, iar ultimele două sunt mult mai vechi.
In anul 2012 s-a realizat o datare cu carbon a monumentelor acestui sit. Rezultatele au demonstrat o vechime de 6.500 de ani a resturilor aflate la 3-4 metri sub pământ,  iar cele care se află la 8-10 metri sub suprafaţă avand o vechime de peste 12.000 de ani. Construcţiile coboară până la 15 metri în subteran.
Conform unei alte testari realizate de Beta Analytic din Miami, Florida structura aflata la o adâncime de 12 metri ar avea o vechime de peste 16.000 de ani.

In aceasta perioada arhipelagul indonezian era parte a unui continent, denumit de arheologi Sundaland, care se pare ca a fost acoperit de ape la sfârşitul erei glaciare, când a crescut nivelul mărilor.

Cercetatorul Danny Natawidjaja, geolog la Centrul de Cercetare pentru Geotehnologie din cadrul Institutului Indonezian pentru Ştiinţe, crede că această civilizaţie a fost distrusă de un cataclism, asemeni Atlantidei lui Platon, probabil de creşterea bruscă a nivelului mărilor şi oceanelor de la finalul erei glaciare.
„Este greu să ne imaginăm cum era atunci viaţa pe planeta noastră. O perioadă a cataclismelor la nivel global. Multe specii de animale au dispărut atunci, printre care şi mamuţii. Instabilitatea climei i-a afectat nu doar pe vânătorii-culegători de care vorbesc istoricii, dar a distrus şi o mare civilizaţie, care a fost practic ştearsă din istorie”, a precizat Danny Natawidjaja.
Arheologii, coordonaţi de Ali Akbar de la Universitatea Indonezia, au facut o descoperire destul de interesanta. Au descoperit aici un material similar cimentului, folosit pentru unele coloane de piatră care fuseseră sparte şi apoi reasamblate.
Materialul a fost studiat de o echipă de geologi, condusă de Andang Bachtiar, acestia afland mai multe detalii despre compoziţia acestui ciment antic. El conţine 45% fier, 41% dioxid de siliciu şi 14% lut care are în componenţă diferite minerale şi carbon. Materialul astfel obţinut era foarte rezistent şi aderent.
Aveau oamenii de acum 13.000 de ani cunoştinţe avansate de metalurgie si de constructie?... se pare ca da. 
Daca ati observat aceasta structura a fost suprapusa pe o alta mult mai veche care si aceea a fost suprapusa pe o alta si mai veche. Oare cat de veche, inca nu stie, asta deoarece adevarul de acolo inca nu a fost scos la iveala in totalitate.

Read More

Oamenii de stiinta spun ca, dupa moarte, constiinta noastra se poate muta intr-un univers paralel!

n anii 1980, Andrei Linde, om de stiinta de la Institutul de fizica Lebedev, a dezvoltat teoria mai multor universuri. El este acum profesor la Universitatea Stanford. Linde explica: “Spatiul este format din mai multe sfere crescatoare care dau nastere la sfere similare, iar acestea, la randul lor, produc un numar si mai mare de sfere, si asa mai departe. In univers, acestea sunt distantate; ele nu sunt constiente de existenta celorlalte. Dar ele reprezinta parti din acelasi “macrounivers” fizic”. Faptul ca universul nostru nu este singular este sustinut de datele primite de la telescopul spatial Planck. Folosind aceste date, oamenii de stiinta au creat harta cea mai exacta a radiatilor de microunde, asa-numita radiatia cosmica de fundal initiala, care a ramas de la inceputul universului nostru; astfel, ei au descoperit ca universul are o multime de “lipsuri” extinse, care se pot explica prin existenta altor universuri. Fizicianul Laura Mersini-Houghton de la Universitatea Carolina de Nord si colegii ei sustin ca anomaliile de fond ale radiatiilor de microunde exista datorita faptului ca universul nostru este influentat de alte universuri existente in apropiere. De ce-am vorbit de toate aceste lucruri pana in prezent? Pentru ca exista o teorie conform careia sufletul uman, dupa moarte, s-ar duce intr-un alt univers paralel. Si acest lucru nu e sustinut de filozofi, ci chiar de unii oameni de stiinta respectati. Conform Dr. Stuart Hameroff si a fizicianului britanic Sir Roger Penrose, constiinta are resedinta in microtubulii din celulele creierului, care sunt locurile primare ale prelucrarii cuantice. Dupa moarte, aceasta informatie este eliberata din organism, ceea ce inseamna ca aceasta constiinta pleaca. Conform oamenilor de stiinta, experienta noastra de constiinta este rezultatul efectelor gravitatiei cuantice in acesti microtubuli. Constiinta, sau cel putin proto-constiinta, este teoretizata a fi o proprietate fundamentala a universului, fiind prezenta chiar in primul moment al universului, din perioada Big Bang-ului. Sufletele noastre sunt de fapt construite din “tesatura” profunda a universului si poate au existat inca de la inceputul timpului. Creierele noastre sunt doar receptoare si amplificatoare pentru proto-constiinta; deci, exista intr-adevar o parte din constiinta noastra care este non-materiala si care va supravietui dupa moartea corpului fizic? Dr. Hameroff: “Sa presupunem ca inima nu mai bate; atunci, sangele se opreste, iar microtubulii isi pierd starea lor cuantica. Informatia cuantica din interiorul microtubulilor nu este distrusa; ea nu poate fi distrusa, ci sa imprastie si sa raspandeste in acest univers sau in altul.” In cazul in care pacientul este resuscitat, reinviat, aceasta informatie cuantica poate merge inapoi in microtubuli iar pacientul poate spune: “Am avut o experienta in apropierea mortii”. Dar, daca pacientul nu este reinviat, ci moare , este posibil ca aceasta informatie cuantica sa existe in afara corpului, probabil, pe termen nelimitat, ca si suflet. Acest stare a constiintei cuantice explica multe lucruri, ca experientele din apropierea mortii, proiectiile astrale, experientele din afara corpului  si chiar reincarnarea, fara a fi nevoie sa se apeleze la ideologia religioasa. Energia constiintei noastre poate patrunde intr-un corp diferit, la un moment dat, si, in acelasi timp, poate exista in afara corpului fizic, la un alt nivel de realitate, si, eventual, intr-un alt univers.

Read More

Un istoric face dezvăluiri şocante despre "aeroportul EXTRATEREŞTRILOR" din România

Diana Gavrilă este licenţiată în istorie şi s-a născut în comuna Colţi  în apropiere de zona Bozioru-Ulmet, judeţul Buzău. Zona este deja celebră pentru povestirile cercetătorului în domeniul paranormalului Vasile Rudan făcute în anii 80. De câţiva ani, cercetătoarea a făcut pasiune pentru istoria locului în care  îşi fac apariţia nave spaţiale extraterestre.

În urma cercetărilor pe care le-a făcut de peste 20 de ani în tradiţia orală a  zonei, Diana Gavrilăspune că a ajuns la nişte date cel puţin şocante care ar confirma existenţa unui adevărat muzeu de paleoastronautică în aer liber, scrie stiridebuzau.ro.

Pe creasta unui deal din comuna buzoiană Bozioru există o formaţiune stâncoasă extrem de stranie, compusă din pietre rotunde, în formă de OZN. Localnicii dar şi primii geografi care au rămas şocaţi când au luat contact contact cu aceste stânci pe le-au numit Babele de la Ulmet, pentru că seamănă izbitor cu cele din Masivul Bucegi.

În zona Bozioru circulă numeroase legende despre o veche populaţie de uriaşi, cum că aici ar fi existat Țara Luanei care era populată de extratereştri şi chiar relatări despre dispariţii misterioase. "Nu afirm că Buzăul a fost dintotdeauna un aeroport al extratereştrilor dar până şi legenda Ţării Luanei invocă astfel de prezenţe neobinuit de stranii. În teren se poate proba acest aspect făcând o vizită în zona Ulmet- Bozioru unde pe culmea din spatele satului se profiliează forme ciudate care seamănă cu OZN-uri pietrificate", a explicat Diana Gavrilă.

Poveştile cu extratereştri au apărut in anii 80 după ce ar fi avut loc dispariţii stranii ale unor străini care au fost învăluiţi într-o ceaţă albăstruie. Oamenii cred că străinii au fost pedepsiţi după ce au cutezat să pună piciorul în tainicele ţinuturi ale luanilor.

Fenomenul OZN studiat încă din anii 70 de un celebru pilot buzoian

Poate cel mai celebru ufolog pe care l-a avut vreodată Buzăul a fost regretatul pilot de vânătoare Doru Davidovici, un susţinător fervent al Paleoastronauticii şi al OZN-urilor. El trata în cartea sa Lumi Galactice o serie de teorii asupra existenței și implicațiilor civilizațiilor extraterestre în lumea terestră.
 

"Este greu sa descifrezi logica unor civilizatii terestre anterioare, chiar daca exista numitorul comun al aceleiasi planete; cum sa patrundem logica unor semeni veniti absolut dinafara? Poate suntem inconjurati, ne impiedicam literalmente de urme, semne, mesaje lasate de cei veniti de departe – atat doar ca nu stim sa le recunoastem. Poate – spun unii – noi insine suntem un asemenea mesaj. Si atunci cand am pus mana, in sfarsit, pe o urma tulburatoare, nu stim sa o interpretam cum trebuie, pentru ca nu putem deosebi partea de intreg” scria în cartea sa "Lumi Galactice", regretatul Doru Davidovici.

Doru Davidovici a observat cu proprii lui ochi evoluţia complicată a unui OZN undeva la sud de Bucureşti, observaţie confirmată şi de staţiile radar din zonă.

Read More